..era atat de liniste fara vocea ei ,incat cateodata auzeam cum se misca tagarele ceasului,auzeam cum bate vantul printre ramurile copaciilor,cum imi cadeau lacrimiile pe langa scrumiera..Auzeam toate sunetele mari si mici,inalte,puternice si slabe..pe care lumea nu le auzea.
Eram pierduta in lumea mea..Parca eram rastignita pe propria mea cruce,nevoita sa indur toate murdariile tuturor.
Eram pierduta..departe de oameni buni si rai,de visele lor.Aveam visele mele.Traiam numai cu ganduriile si o tigare,inchisa intr-o camera rece,cuprinsa de ura si de dor.
Nu mai venea nimeni pe strada 13 Decembrie .Era pustie..plina cu oameni batrani care aveau cuvinte nespuse pe buze.Nu se auzisera niciodata rasete de copii mici.Strada 13 decembrie era pustie intodeauna...Imi mai aprindeam eu cate o tigare noaptea si parca se auzea fumul cum se duce la stele.O lasam sa arda fara sa trag nici un fum.Cateodata..uitam de mine.Stateam cu privirea fixata in tavan.Mai zaream stele verzi pierdute pe acolo.Incercam sa ies prin evidenta.Sa-mi deschid sufletul si sa-ti zic sa iesi afara.Dar in zadar.Tu pur si simplu nu ieseai.Erai prinsa in niste lanturi din fier tare.Asta e ca o Iubire Obsesiva.Intodeauna mi-a fost frica de obsesie.Imi era frica si de iubire.
Iubirea scoate tot ce e mai urat din oameni.Ii face gelosi,rai.Ii face sa scoata cuvinte pe care niciodata nu au crezut ca o sa le spuna.Ii face romantici.Sunt unii oameni care au spus "Nu!Eu nu o sa ma indragostesc niciodata" ce cuvinte mici.Dar destinul a facut ca acesti oameni sa cunoasca iubirea adevarata.Iar intr-o zi ea a disparut.Si au ramas singuri doar cu visele cu norii si cu mucuriile de tigara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu