In frigul ierii,un soldat cu dor de casa,de familie statea intins langa o piatra rece langa un lac indepartat si isi scria pe o bucata de hartie toate gandurile.Era ranit la un picior.Un dusman l-a impuscat iar nimeni nu a observat desi a tipat mult timp de durere.El a plecat de acasa acum 2 ani si jumatate lasand in urma o sotie plina de lacrimi amare si doi copii.Sotia lui Augusta o tanara cu parul negru buzele rosii si pielea alba,pe care el o iubea nespus de mult.Niciodata el nu si-a aratat iubirea fata de ea,desi Augusta stia cat de mult o iubeste.Aveau amintiri minunate impreuna.
La un an dupa ce s-au cunoscut a aparut pe lume Sofia.Fiica lor in varsta de 10 ani ii ducea dorul tatalui sau desi era pierduta in lumea ei plina de culori si de iluzii.Era fata pe care orice parinte si-o doreste.Era tacuta si ascultatoare.
Dupa 5 ani de iubire a venit pe lume cel de-al doilea copil.Jonathan.Jonathan era si el pierdut in lumea lui de data aceasta lumea lui fiind plina de avioane,roboti si tot felul de jucarii.Era pasionat de muzica.Dorinta lui era sa invete sa cante la violoncel.Parintii nu isi permiteau sa-i cumpere unul.Insa acesta violoncel a ramas doar un vis pana va creste mare cum spunea tatal sau.]
Soldatul se gandea zi si noapte la familia lui chiar si in momentele de lupta.Iubirea il tinea in viata.Iubirea si gandul ca intr-o zi va strange in brate din nou viata lui.Adica familia.
Isi scriau zi de zi desi scrisoriile nu ajungeau tocmai la timp.
Soldatul scria pe accea hartie o scrisoare pentru iubita sa pentru ca stia ca no so mai revada niciodata.Suna asa
"Scumpa mea Augusta,eu nu ma mai intorc acasa.Sper ca domnul Anderson sa ma gaseasca mort langa aceasta piatra rece care acum mi-e mormant,si sa ma trimita la tine scumpa mea,la tine si la copii nostri dragi.Ca sa-mi iau adio.Sau macar aceasta scrisoare pe care o scriu acum.Ultima scrisoare.Chiar daca aici mi-am gasti sfarsitul si nu langa voi,eu sunt fericit pentru ca stiu ca tu vei avea grija de ei..de tine..de casa noastra modesta.Mi-e dor de toate veriile petrecute cu tine.Mi-e dor de mirosul pielii tale dimineata.Mi-e dor de fiecare sarut dulce pe care tu mi-l daruiai.Dar cu toate astea scumpa mea sunt fericit.Sunt fericit pentru ca mi-ai oferit iubirea de care aveam nevoie.Sunt fericit pentru ca am stat 11 ani langa tine si ne-am iubit cum nimeni nu s-a mai iubit pe lumea asta.Mi-e tare dor de tine si sper ca acolo de sus sa te veghez si sa te ocrotesc atat pe tine incat si pe copii.Nu mai suport minciuna,ura si salbaticia in care traim.Am si uitat cate suflete am luat cu mine.Am scaldat in sange rece copii,mame,tati,dusmani,familii intregi.Nu am avut suflet si mila cand mi-au cerut sa-i curt,sa-i las sa se faca nevazuti si cand mi-au promis ca nu se va intampla nimic rau daca am sa-i las sa plece.Dar eu nu.Am fost un animal plin de suferinta.Am fost un om indiferent,inconstient ca in locul unor familii puteati sa fiti chiar voi.Privirea mea era un scut.Pentru ca eu daca nu eram in razboi nu puteam sa omori nici un animal.Tu sti cum sunt.Am uitat si ora mi-am uitat si pasii.Mi-am uitat fiecare zgomot.Fiecare glont.Impuscam bietii oameni cu ochii limpezi.Pur si simplu plangeau de moarte.Plangeau pentru ca mureau.Plangeau pentru ca animalul din mine urma sa-i scalde intr-o baie rece de sange.Eu nu merit sa ajung in rai.Ii cer Domnului sa fie bland cu mine.
Iubito cer dependenta.Cer sa fiu dependent de tine.
Simt ca ma sting.Nu-mi mai simt corpul si incerc sa scriu fara oprire pana imi dau ultima suflare.Mai vreau sa-ti spun cat m-au durut toate noptiile fara tine.Nu am iubit pe nimeni asa cum te-am iubit pe tine scumpa mea Augusta.
Timpul e un fel de fiara care are nesfarsita rabdare de a inghitii totul(Octavian Paler).Timpul e crud.Nu are mila de cei care vor sa il astepte.Sunt impotriva timpului pentru ca e atat de rau.El e un animal mai crud decat mine.Pentru ca trece atat de repede.Sti ca am trait 11 ani si intodeauna timpul a fost impotriva noastra.Si chiar daca nu ti-am spus pana acum Te iubesc as vrea sa-ti spun acum in fiecare clipa.De as fi acum langa mine sa-ti spun cat de mult insemni pentru .Fiecare an,luna,saptamana,zi,ora,secunda,minisecunda fara tine doare.Acum durerea e mult mai mare decat cea a corpului.Sti ce doare cel mai tare in viata iubito?Doare timpul si doare departatrea,indiferenta si iubirea ascunsa.Promite-mi draga mea ca ii vei cumpara lui Jonathan un violoncel si ca ai s-o lasi pe Sofia sa-si urmeze visele.Promite-mi ca vei fi fericita alaturi de alt barbat insa promite-mi ca nu il vei iubi mai mult decat m-ai iubit pe mine.
Daca as mai traii,in aceastra primavara as veni la tine cu un buchet de lalele rosii.Am merge impreuna peste sere intregi,peste nori,peste vanturi,munti,ploi..Sa fim fericiti.Dar stim amandoi ca acest vis nu se va intampla niciodata.Iarna sa-mi sculptezi chipul langa floriile de gheata de pe geam.Primavara sa culegi lalele.Vara sa privesti norii limpezi si marea si oceanul.Toamna culege fructele pe care nu le-am mai cules de mult si calca pe frunzele ruginii ale copaciilor.
Am sa ajung cat de repede acasa.Ascunde-mi trupul in cel mai rece colt al cimitirului si roaga-te in fiecare noapte pentru noi.Pentru ca mi-a sosit timpul iubito,am pierdut prea mult sange,nu am putut rezista dar merit sa mor la cate suflete am luat cu mine.Aceste suflete vor fi libere si fericite in imparatia cerului alaturi de alte suflete dragi lor.Te iubesc Augusta si spune-le copiilor ca si pe ei ii iubesc la fel de mult.
13 Decembrie 1920
Al tau John."
Scurt fragment dintr-o scrisoare de la Augusta pentru John.
"Dragul meu,sper ca esti bine.Sper ca ai crutat mai multi oameni decat mi-ai spus.Sofia m-a intrebat ieri cand vi acasa.I-am spus ca nu stiu si ca in curand vom fi din nou fericiti.Iti duce lipsa.Duce lipsa unui om matur si bland asa ca tatal ei.Acum face desene foarte frumoase.Picteaza cu pensula daruita de tine.A pictat casa noastra si pe noi 4 fericiti.Doar ca langa Jonathan era un violoncel.Paream atat de fericiti.Bineinteles ca desenul nu semana cu noi dar ce iti poti dori mai mult de la un copil de 10 ani?In fiecare zi intreaba de tine.
Jonathan a crescut.E blond.Ochii lui calzi picteaza marea.Seamana atat de mult cu tine.E mic,e firav.Eu sunt bine insa sunt nefericita fara tine.Inca indraznesc sa zambesc.Imi e dor de fiecare dimineata cand ma trezeam si erai in partea mea stanga.Mai sti noptiile in care ne uitam la stele?Mai sti steaua noastra?Nu suport gandul ca esti departe de mine.(...)
13.Noiembrie 1920"
Odata cu venirea telegramei viata Augustei s-a schimbat complet.John a fost adus acasa si ingropat exact acolo unde a vrut el.
Aceasta poveste infatiseaza iubirea unor oameni care si-au cladit fiecare bucata a vietii cu dragoste,frumusete si rabdare.Pentru cei doi prezentul nu mai exista.Odata cu moartea lui John viata Augustei a devenit un cosmar.Inghitea singuratatea zi de zi.Fericirea ei erau Sofia si Jonathan.Zambea pentru ei doar pentru ei.
Dupa ce au crescut Sofia si Jonathan s-au mutat intr-o casa mai mare,in alt oras alaturi de mama lor.Sofia a urmat o scoala si a ajuns sa picteze biserici,icoane,portrete.. iar Jonathan a ajuns un mare violonist.Au picurat mi de scrisori,cantece si picturi in memoria soldatiilor de atunci,in memoria tatalui lor.
Augusta a ramas singura.Niciodata si-a gasit pe altcineva.Ei au trait fericiti cu amintirea tatalui lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu